fericirea este un drog. nu fericirea o cautam noi in viata. fericirea ne procura momente de aparenta armonie. armonia este ceea ce cautam.
control, celebritate, forta de manipulare, bani, mila intregii umanitati, dragoste adevarata. toate sint metode de procurare a fericirii. traim o stare mai intensa de fericire si, beti de ea, facem confidente infantile si ridicole despre cit de armoniosi ne simtim. sintem intr-atit de primitivi intr-ale spiritului, incit unica metoda pe care o cunoastem, pentru a atinge armonia, este achizitia de fericire. asa cum un betiv se imbata si crede ca a devenit fericit, noi - toti ceilalti - traim momente de fericire si credem ca am gasit armonia. sintem niste lenesi.
fericirea este un drog. un drog slab. unul de care ne putem lepada.
sintem tot timpul intr-o competitie. trebuie sa demonstram ca sintem cei mai buni. sa demonstram cel putin in anumite momente. cind nu reusim sa demonstram ca sintem cei mai buni, trebuie sa demonstram ca avem un rol care conteaza. cind nu reusim sa demonstram ca avem un rol care conteaza, cautam o alta competitie. una in care credem ca putem fi cei mai buni sau in care putem avea un rol care conteaza.
cei care nu fac parte din competitie nu exista. exista cei care schimba continuu competitia. asta devine competitia lor.
resemnatii nu au parasit competitiile. in aparenta lor resemnare, ei isi alcatuiesc propriile competitii. si le pot alcatui prost, dar nu le parasesc.
sintem orgoliosi si trebuie sa-i convingem pe cei din jur ca sintem tari in ceva. unii o facem demonstrativ si imediat, altii subtil si in timp. cind reusim sa nu traim necesitatea de a-i convinge pe ceilalti, gasim o stare de armonie si ne debarasam de balastul care sint ceilalti. si atunci - pentru ceilalti - sintem morti. cind o sa murim cu totii, o sa facem cu totii un pas inainte.
eu credeam ca bingo e cel mai tare joc. un joc in care n-ai nevoie de nimic. dupa care a fost tili la butuceni.
copiii din butuceni trag o linie prin noroi, in drum, se impart in doua echipe si se pozitioneaza de o parte si de alta a liniei. scopul jocului este sa atingi pe unul din echipa adversa. a atinge inseamna a atinge adversarul cu palma sau cu degetul pe corp in timp ce el incearca sa te atinga pe tine. functioneaza.
v-ati gindit la acelasi lucru? ceva legat de felul in care jocul acestor copii ilustreaza atit de complex si de compact un fenomen social?
stiti cum se numeste jocul? “de la nistru pin’la prut”
primim uneori un cadou pe care n-ar trebui sa-l primeasca nimeni niciodata. primim un vis. inainte de a-l primi, zicem, la betii, ca tot sensul vietii e sa traiesti un vis si daca nu-l traiesti - degeaba ai trait. sintem atit de curajosi, la betii, incit ne-am vinde sufletul. am face-o cu dezinvoltura, cu efect, cu asteptat de admiratie. am fi cei mai tari.
primim un vis. trece putin timp si in noi isi face loc sindromul medicului bolnav. stim ca visul e adevarat numai atita timp cit este vis, dar realitatea ne zice altceva si noi o credem.. increderea in realitate ne submineaza armonia in continuu si noi o lasam sa-si faca treaba. o lasam sa ne distruga chiar sub ochii nostri.
ca sa ne simtim la adapost, in viata, trebuie sa avem unghiile implintate in ceva. si pentru ca cel mai des sintem ocupati si nu avem timp de cautari, alegem calea cea mai simpla: ne implintam in suferinta. e nevoie de resurse minime pentru a genera suferinta. nu-i asa?
poate ca toma din filmul lautarii a avut noroc sa n-o gaseasca pe leanca toata viata. poate ca numai asa a putut suferi si visa toata viata. sau poate ca ideea e sa ne umplem timpul cu ceva pina murim.
cum te simti in momentele in care cei mai apropiati oameni iti par niste straini. cit de profunda poate fi durerea atunci. cum, in acele momente, e suficient un singur om – cit de strain, cit de prieten – care sa te inteleaga si sa te salveze. cum – odata momentul epuizat – acel om iti poate provoca un sentiment de repulsie si nu stii unde sa te ascunzi de el. cum te intilnesti cu el in strada si ii zimbesti fals, in timp ce esti insotit de oamenii care-ti devenisera straini atunci cind el te-a salvat. ce faci atunci. cum te simti. ce poti sa simti.
e numai o varianta. una trista. mai exista sute.