sintem tot timpul intr-o competitie. trebuie sa demonstram ca sintem cei mai buni. sa demonstram cel putin in anumite momente. cind nu reusim sa demonstram ca sintem cei mai buni, trebuie sa demonstram ca avem un rol care conteaza. cind nu reusim sa demonstram ca avem un rol care conteaza, cautam o alta competitie. una in care credem ca putem fi cei mai buni sau in care putem avea un rol care conteaza.

cei care nu fac parte din competitie nu exista. exista cei care schimba continuu competitia. asta devine competitia lor.

resemnatii nu au parasit competitiile. in aparenta lor resemnare, ei isi alcatuiesc propriile competitii. si le pot alcatui prost, dar nu le parasesc.

sintem orgoliosi si trebuie sa-i convingem pe cei din jur ca sintem tari in ceva. unii o facem demonstrativ si imediat, altii subtil si in timp. cind reusim sa nu traim necesitatea de a-i convinge pe ceilalti, gasim o stare de armonie si ne debarasam de balastul care sint ceilalti. si atunci - pentru ceilalti - sintem morti. cind o sa murim cu totii, o sa facem cu totii un pas inainte.