Exista o regula generala. Toti o respecta. Pe alocuri, chiar daca o stimeaza, unii o incalca. Nu din nesupunere, ci din primitivism, jena fata de ceilalti, provincialism, un grup continua sa-si practice vechile obisnuinte. Nu sint oare acestea enclavele de eroi pe care ii preamarim? Uneori, cind cineva incearca sa readuca grupul la rigoarea de baza, daca lucrurile nu sint facute abil, grupul devine ostil si nu mai vrea schimbarea din incapatinare. De aici - mindriile regionale. Nu se poate generaliza, totusi.

Oricum, ideea e ca uneori cream eroi acolo unde, pur simplu, e vorba de o atitudine rezultata dintr-o anumita conjunctura. Mai mult decit atit. Poate ca daca era vorba de un eroism veritabil, acesta si-ar fi frint pieptul din primele confruntari.

Peste un timp, cind apare legenda, vorbim despre faptele grupului si nu ne vine sa credem ca, tinind cont de situatia generala, acesta a avut verticalitatea de a tine piept situatiei, pe cind, de fapt, a fost vorba de o atitudine aproape iminenta pentru conjunctura din interiorul grupului. Oricum, ne apucam si glorificam faptele si oamenii intr-un mod subiectiv si cream mitologia si memoria colectiva necesare unei comunitati.

Dincolo de toate acestea, nu trebuie neglijata posibilitatea si cazurile cind astfel de conjuncturi sint instrumentate de personalitati (bine sau rau-intentionate) cu abilitatile si pirghiile necesare.